S-au asternut clipe peste despartirea noastra. Atat de multe incat le-am pierdut sirul . Ore, zile, luni, ani. Au trecut urland atatea vanturi si ninsori peste amintiri, au ars canicule peste lacrimi , au inghetat atatea doruri ... Au muscat o parte din mine si au azvarlit-o undeva in trecut, ca-ntr-o alta viata, ca un fel de alta fiinta.

Sunt altfel si parca nu ... Sa ma intregesc cu ceea ce mi-a fost luat. Ar trebui sa caut din nou in trecut . E la fel de periculos precum ai cauta cu mainile goale in cenusa si te-ar arde un carbune care inca mocneste tacut.

Stiu ca as privi un strain acum. Un strain pe care cumva il cunosc si totusi - nu. Nu mi-e teama ca esti altfel . Mi-e doar teama ca ochii mei nu mai stiu sa te priveasca asa cum au facut-o atunci.