Primul blog : Primul blog

Aceasi iubire

2010-06-12T23:02:15Z

E at�t de goal� foaia acesta de�i citesc pe ea toate cuvintele pe care a� vrea s� �i le spun. Sunt doar cuvinte din g�nduri �nv�lm�ite �ntr-un ghem �n mintea mea, f�r� s� formeze vreo propozi�ie coerent�. Mi-e greu s� le �n�eleg , s� le desc�lcesc . Imi lipse�te inima.

Imi lipse�te inima . De fapt e tot acolo dar nu vrea s� bat�, s� se zbat�, s� simt�. Mi-a r�mas doar mintea ca s� simt timpul care a trecut �i timpul care trece. Timpul care va trece nu exist�.

�n timpul care a trecut te iubeam f�r� s� �tiu de ce. Timpul care a trecut mi-a l�sat amintirile pe care uitarea nu le-a furat. A� vinde amintirile serilor �n care te a�teptam dar �tiu c� n-a� putea uita dorul �i triste�ea.

�

�n timpul care trece am uitat cum este s� te iubesc f�r� s� �tiu de ce. A� putea �ns� s� �tiu de ce te-a� iubi. Te-a� putea iubi pentru o gr�mad� de motive. �i oare ce importan�� ar avea iubirea asta?

Dragostea in vremea holerei

2010-05-06T21:26:33Z

Ma gandeam ca voi gasi o povestioara de dragoste ratacita undeva, candva , intr-un spatiu si timp istoric definit in fuga, a carei insemnatate era strict legata de cumplita boala. Stiam ca am in fata ochilor unul dintre cele mai reusite romane de dragoste - citisem in prealabil niste recenzii care m-au asigurat asupra calitatii lecturii. Nicaieri nu zicea nimic de cum ar putea sa-ti distruga niste puncte de vedere greu stabilite pe baza propriei experiente de viata si a celor apropiati.

Dragostea in toate formele ei de manifestare. De la banalitate la obsesie, de la afectiune la cea evoluata forma spirituala, de la timiditate la perversiune, de la instinct primar la cel mai inalt nivel al constiintei, de la abandon la sacrificiu. �Ai vrea doar o parte din manifestarile sale. Imposibil. Ori totul, ori nimic - o varianta greu de acceptat mai ales cand credeai ca le stiai pe toate.

"Dragostea in vremea holerei" e un roman de calatorie. Nu simti nevoia sa ajungi la destinatie. Nu ai nevoie de un final. Traiesti clipa , intamplarea, evenimentul fara a urmari si finalitatea. Poti abandona lectura in orice moment (oare?!) fara a considera ca nu ai un final. Iar finalul - la varsta eroilor - pare stabilit prin legile firii. Si totusi - o mare surpriza . Primesti o lectie foarte buna despre cum sa furi o clipa vesniciei.

Treburi neterminate

2010-03-07T22:57:49Z

S-au asternut clipe peste despartirea noastra. Atat de multe incat le-am pierdut sirul . Ore, zile, luni, ani. Au trecut urland atatea vanturi si ninsori peste amintiri, au ars canicule peste lacrimi , au inghetat atatea doruri ... Au muscat o parte din mine si au azvarlit-o undeva in trecut, ca-ntr-o alta viata, ca un fel de alta fiinta.

Sunt altfel si parca nu ... Sa ma intregesc cu ceea ce mi-a fost luat. Ar trebui sa caut din nou in trecut . E la fel de periculos precum ai cauta cu mainile goale in cenusa si te-ar arde un carbune care inca mocneste tacut.

Stiu ca as privi un strain acum. Un strain pe care cumva il cunosc si totusi - nu. Nu mi-e teama ca esti altfel . Mi-e doar teama ca ochii mei nu mai stiu sa te priveasca asa cum au facut-o atunci.

Singuratate

2010-03-07T22:36:30Z

Singuratatea nu poate fii "umpluta" decat de o singura fiinta - cea care iti poate aduce fie paradisul, fie iadul ... restul lumii face parte din singuratate si cu cat e mai populata, cu atat face sa doara ma mult. Poate din compasiune, poate din simpatie vor fi multi ce vor incerca sa te smulga din ghearele nemiloase ale singuratatii . Si cu cat isi dau silinta mai mult , cu atat iti vor aduce aminte ca esti de fapt din ce in ce mai singur. Dar poti oare sa-i condamni?

Singuratatea e un fel de cancer . Nu doare decat atunci cand e prea tarziu.� Sa urli nu mai are nici un sens. Sa lupti e inutil . Esti deja cotropit . Devii treptat un mort viu. Un suflet slutit de tristete si propria neputinta . Ai nevoie de cineva sa te prinda si sa te tina strans. O brutala mangaiere (!) ... sa - ti alunge spaimele si cosmarurile.

Un fel ciudat de a o trai. Frica de a o pierde e mai mare decat cea de a o avea. Sa fii singur ... mai rau de asa nu se poate. Dar sa nu fii singur� si sa gandesti ca ai putea fii aruncat din nou intr-o singuratate si mai infioratoare - iata o spaima, care intuneca si cea mai mare fericire . Paradisul pierdut si reintalnirea damnarii.

Sa nu iubesti

2009-09-13T22:51:36Z

Si daca am iubit candva si am ramas privind urmele pasilor ce se departau, am stiut sigur ca ceea ce simt va ramane inevitabil cu mine - un amalgam de tristete, melancolie, durere si amintiri. Si norocul ca mi s-a intamplat.

Iubind m-am declarat invinsa. Am privit pamantul de aproape, mult prea aproape . Chiar si in cele mai urate mlastini se oglindeste albastrul cerului.�Daca n-am avut puterea sa ma ridic si sa privesc drept in sus, am gasit totusi o urma speranta , o farama de putere de a merge inainte, taraind in urma niste bolovani tacuti.

Si daca nu iubesc devin ceva mai urat decat atunci cand as ura. O fiara orgolioasa, egoista, intoleranta. O fiara care musca fara mila.

E cu atat mai rau cu cat e mai mare nevoia de simti.

Inca...

2009-07-25T23:44:56Z

Inca te mai caut. Intr-un fel de a zambi a unui strain de pe strada. Intr-o privire artistica a vreunui star de cinema intr-un film romantios. Intr-o carte postala primita de la tine sau pe aleea pe care ne-am plimbat candva. Inca n-am pierdut speranta ca te voi gasi pe de-a intregul.

Ce vreau de la tine

2009-07-25T23:38:30Z

Vreau sa ma urasti. Astfel voi sti ca odata m-ai iubit.

De ce nu-ti spun

2009-07-25T23:35:26Z

De ce ti-as spune ca te iubesc?

Regrete

2009-07-25T23:31:35Z

Regret tot ceea ce nu s-a intamplat intre noi.

Darul

2009-07-25T23:27:43Z

Darul cel mai frumos poate sa nu-ti vina in ambalajul cel mai frumos.

Despre tristete

2009-05-31T20:56:03Z

Tristetea e un sentiment care a incercat poate toate fiintele omenesti . Fiecare isi duce bagajul cu lacrimi si suspine. Soarta poate decide care duce un bagaj mai mare sau unul mai mic.

Un sentiment foarte blamat - tristetea. Poate pus prea repede in categoria sentimentelor negative. Durerea din suflet e mai greu de indurat si foarte dificil de tratat.

Si totusi ... cate lectii nu am invatat in tristete?

Sa te cunosti pe tine insuti.

Ce te poate intrista? Un fapt banal, o injustitie, o tradare , o despartire?

Cat poti duce? Lovitura dupa lovitura - cate pot fi si sa ai puterea sa te ridici?

Cat poti ierta? Totul sau nimic?

Cat poti uita? Cicatricea ce ramane in urma iti va aminti mereu ca odata....

Sa-i cunosti pe cei din jurul tau.

Chiar ai prieteni? Oamenii aceia care mananca un pumn de sare impreuna cu tine ....

Sau esti singur? In multimea de oameni nu-ti asculta nimeni plansul, nu-ti vede nimeni lacrimile

Bucuriile sunt mai intense atunci cand le imparti cu cineva. Tristetile mai cu seama au nevoie de a fi marturisite pentru a fi vindecate. La final va fi bucuria de a impartasi si de a nu fi singur.

Poate ca tristeatea e un profesor dur dar sigur ne invata lectii pe care altfel nu le-am sti.

De ce mai cred...

2009-04-23T21:56:49Z

De ce mai cred �n iubire atunci c�nd m-a �nfr�nt? De ce mai cred �n iubire atunci c�nd m� doare?

�Pentru c� am nevoie s� v�d atunci c�nd ochii mei sunt orbi. Pentru c� am nevoie s� aud atunci c�nd urechile mele sunt surde.

De ce mai cred �n iubire atunci c�nd m-a transformat �n de�ert? De ce mai cred �n iubire atunci c�nd m-a �necat �ntr-un �uvoi de lacrimi?

Pentru c� trebuie s� vorbesc atunci c�nd gura mea e mut�. Pentru c� trebuie s� merg atunci c�nd picioarele nu mi�c�.

De ce s� mai crezi �n iubire atunci c�nd promite fericire? De ce s� mai crezi … c�nd prime�ti triste�e �i uitare? Pentru c� pot s� continui atunci c�nd sunt convins� c� nu mai am putere. Pentru c� pot s� – mi amintesc atunci c�nd memoria nu m� ajut�.

De ce mai cred �n iubire atunci c�nd m� transform� �n clown? De ce mai cred �n iubire atunci c�nd se amuz� pe seama mea?

Pentru c� tot ceea ce conteaz� e ceea ce sunt. Pentru c� ceea ce nu conteaz� e ceea ce par a fi.

De ce mai cred �n iubire atunci c�nd mi-e fric� s� simt? De ce mai cred �n iubire atunci c�nd mi-e fric� s� spun?

Pentru c� �tiu c� un cuv�nt poate alunga spaima. Pentru c� �tiu c� un cuv�nt poate spune totul sau nimic.

De ce mai cred �n iubire? Pentru c� am iubit �i am lovit, Pentru c� am iubit �i am ap�rat. Pentru c� am iubit �i am pierdut, Pentru c� am iubit �i am c�tigat.

De ce mai cred iubire?

Pentru c� m� pot pierde �n frumuse�ea unui apus de soare. Pentru c� port grij� �i mult dor �n suflet. Pentru c� sunt at�tea inimi �i flori �n jurul meu

�i doar pu�in timp de petrecut.

Pentru c� au fost �i vor fi prea multe desp�r�iri

��i prea mult timp de �ndurat.

De ce mai cred �n iubire?

Pentru c� e singurul lucru pe care pot s�-l ofer. Singurul lucru pe care nimeni nu-l poate lua. Pentru c� e tot ce o s� iau cu mine la plecare. �i e tot ce voi l�sa �n urm�.

Constatare

2009-04-23T21:51:40Z

Sa crezi ca poti iubi cat pentru doi , poate fi cea mai mare slabiciune...

Tragedia omului de z�pad�

2009-04-23T21:48:56Z

Se ridic� seme� prin noianul de n�me�i un om de z�pad�. Este regele troienelor albe, al copiilor din vecini �i al c�torva c�ini ai str�zii. Cerceteaz� cu nasul de morcov veselia din regat, care spre sear� se domole�te .�� Ca o fantasm� , la ceasuri t�rzii din noapte, este paznicul co�urilor fumeg�nde. Se �ntrevede o domnie lung� prin z�pada viscolit� �i �ur�urii �epo�i.

�i totu�i , �n fiecare diminea��, regele �inutului p�le�te �ncet sub c�ldura razelor de soare. C�ldura �l mutileaz� , �l contorsioneaz� �n forme ridicole, decorul regal cade . A mai r�mas un bulg�re de z�pad� �i mai apoi o pic�tur� de ap�. Aduce a ceva dintr-o lacrim�. Lacrima regelui f�r� nume.

Un ��nc pl�nge … unde-i omul de z�pad�? Cineva i l-a furat. Nu-i nimic . La iarna urm�toare o s� aib�� altul …� acela�i �inut, alt rege cu nas de morcov, f�r� nume �i , poate, alt ��nc care s�-i depl�ng� dispari�ia, spre amuzamentul celorlal�i.

Frumos

2009-04-23T21:43:43Z

Frumos este un copac inflorit . Frumos este un copil. Frumos este un rasarit de soare.

Frumosul este in primul rand�dependent de�perceptia auditiva, vizual�, tactil�. Mai punem la socoteal� �i reprezentarea �i imagina�ia . Frumosul este un adev�rat proces psihologic.

Mi se pare discutabil� �ns� insisten�a cu care unii caut� frumosul �i �nc�p��narea de a omite existen�a ur�tului.